“Lumea poate fi condusă de muzică”
Bucureşti, 16 Noiembrie 2011 – In prefata recitalului pe care il va oferi pe 27 noiembrie pe scena Ateneului Român din Bucureşti, Elisabeth Leonskaja a acordat un interviu.
Elisabeth Leonskaja va interpreta Sonata nr. 19 in Do minor D958, Sonata nr. 20 in La major D959 şi Sonata nr. 21 in Si bemol major D960 de Franz Schubert.
Biletele sunt puse în vânzare prin Eventim la Sala Palatului, în reţelele de magazine Germanos, Orange, Vodafone, Domo, în librăriile Humanitas şi Cărtureşti, precum şi online, pe www.eventim.ro.
Evenimentul este organizat de Asociaţia “Prietenii Muzeelor Minovici”, în beneficiul Muzeului de Artă Veche Apuseană Ing. Dumitru Furnică Minovici.
Sponsorii evenimentului sunt: UTI, Sanador, ECDL România, BCR, Opticris, Lafarge, Volvo, KPMG, Softwin, Amset Prodexim, Piraeus Bank.
Partenerii evenimentului sunt: CEC Bank, Eventim, The Cell, Filarmonica George Enescu, Artmark, ArtSeven, Aqua Carpatica, Magic Holiday, Domeniile Sâmbureşti, Privileg Catering, Publicis, Hotel Continental Bucureşti, Media Image, Curtea Veche.
Partenerii media ai evenimentului sunt: rol.ro, Dilema Veche, Viva!.ro, Avantaje.ro, Şapte Seri, Radio Romantic, Radio România Cultural, Radio România Muzical, Radio România Actualităţi, Radio Bucureşti, Observatorul Cultural, Business Review, RFI.
Pentru informaţii suplimentare despre Asociaţia Prietenii Muzeelor Minovici, cele 2 muzee si despre recital, vă invităm să vizitaţi www.minovici.ro.
„Lumea poate fi condusă de muzică”
Interviu cu Elisabeth Leonskaja
REP: Vă mai amintiţi ce aţi simţit când aţi câştigat concursul Enescu?
- EL: A fost o bucurie enormă – prima victorie în viaţă!
REP: Cum vă simţiţi în România? Ce vă evocă ţara noastră?
- EL: Fiecare călătorie in România este sentimentală. De fiecare dată îmi apar tablouri din trecut, care însă, este foarte apropiat. Am îndrăgit România şi aş vrea foarte mult să fie o ţară fericită.
REP: De-a lungul carierei dumneavoastră, care a fost experienţa muzicală care v-a provocat cea mai mare satisfacţie?
- EL: Satisfacţia vine cu munca de fiecare zi, iar culmile sunt rare.
REP: Aveţi o piesă muzicală preferată? Mai multe? O interpretare preferată?
- EL: Sunt multe. Altminteri ar fi trist să numesc câteva şi să fiu nevoită să uit de altele.
REP: Aveţi un compozitor de care vă simţiţi foarte apropiată? De ce?
- EL: Nu pot să vă dau un singur nume. Toată viaţa am încercat să mă apropii de muzica marilor genii şi să reuşesc să mă înalţ prin ea.
REP: Ce înseamnă muzica pentru dumneavoastră ? Ce înseamnă pianul ?
- EL : Iar eu vă întreb ce înseamnă viaţa fără muzică ? Fără muzică şi poezie sufletele noastre ar deveni un deşert.
REP: Dacă nu aţi fi făcut muzică, aţi fi putut face altceva ? Ce anume ? De ce ?
- EL : Acum cred ca aş putea să-mi încerc norocul în actorie, arta interpretării, dar aş fi putut deveni şi soră medicală, ca să ajut pacienţii.
REP: Unde aţi întâlnit cel mai deschis public ?
- EL : Publicul este generos pretutindeni, dacă simte că artistul de pe scenă slujeşte arta cu onestitate.
REP: Care sunt valorile în care credeţi?
- EL : Eu cred în cele zece porunci, asta este important pentru fiecare. Şi în viaţă şi în artă, sinceritatea şi onestitatea inimii şi a spiritului sunt prima condiţie.
REP: Aţi realizat multe înregistrări. Care este înregistrarea la care ţineţi cel mai mult? De ce?
- EL: Sonatele KV 533 şi KV 545 pentru două piane de Mozart, transcrise pentru pian de Grieg. Acestea au fost precedate de repetiţii şi studiu cu Richter. Aceste amintiri îmi sunt dragi.
REP: Ce a însemnat Viena pentru cariera şi viaţa dumneavoastră?
- EL: Viena este metropola muzicală şi culturală a lumii. Aici încă se simte prezenţa lui Mozart, Beethoven, Schubert, Johann şi Richard Strauss.
REP: Cum ar fi o lume condusă de muzicieni?
- EL: Nu ar fi o idee bună. Lumea poate fi însă condusă de muzică. Muzicienii trebuie doar să o interpreteze.
REP: Noi românii avem şansa de a avea ca prieteni o serie de mari muzicieni contemporani. Printre aceştia cu mândrie şi recunoştinţă vă considerăm şi pe dumneavoastră.
- EL: Vă mulţumesc. Asta îmi dă încredere şi putere să continui.
REP: Dumneavoastră aţi avut ocazia de a vă face prieteni printre români, fie ei muzicieni sau nu ?
- EL: De Horia Andreescu mă leagă o prietenie muzicală; îl stimez ca muzician şi ca om. O veche prietenie mă leagă de genialul, formidabilul Radu Lupu.
REP: Aveţi anumite amintiri legate de întâlnirile dumneavoastră cu muzicieni din România?
- EL: Îmi amintesc de întâlnirile cu tânăra generaţie de muzicieni, de multiplele concerte cu Orchestra Radio şi Orchestra Filarmonicii şi concertele din vara aceasta de la Sinaia cu Orchestra Simfonietta de tineret şi Orchestra Naţională de tineret. Pentru ei se deschid perspective mari.
REP: Cât de importante vi se par întâlnirile în viaţa unui artist ?
- EL: După cum ştiţi din istoria muzicii, aceste întâlniri sunt foarte importante şi nici eu nu sunt o excepţie.
REP: Este importantă pentru un artist păstrarea specificului naţional în modul de exprimare a emoţiilor, în raportarea la anumite valori?
- EL: Specificul naţional – daca vreţi să-l numiţi aşa – este un lucru minunat, inseparabil de subiect. El poate şi trebuie să fie dezvoltat, Doamne fereşte să ne dezicem de el.
REP: Şcoala şi metoda specific rusească de a face performanţă în domeniul muzical a influenţat spaţii culturale dintre cele mai diferite, din Extremul Orient şi până în ţări din America de Sud. Vă consideraţi eminamente un produs al acestei şcoli ?
- EL: Da, pot fi considerată un produs al şcolii ruse.
REP: Care sunt resorturile care vă motivează pe dumneavoastră să continuaţi o carieră muzicală atât de intensă?
- EL: Este viaţa mea, nu pot altfel.
REP: Există un secret al tinereţii artistice ? Credeţi în existenţa unui asemenea secret?
- EL: Da, fără îndoială.
REP: Criza reprezintă un cuvânt tot mai des rostit în ultimii ani cu sau fără temei. Cum vedeţi prezentul muzicii clasice ?
- EL: Sunt optimistă, frumosul nu poate dispărea.
REP: Credeţi că există un pericol real în relaţie cu suma tot mai mare de alte tentaţii pseudo-culturale aflate la îndemâna tinerelor generaţii?
- EL: Vreau să cred că nu.
REP: Existenţa internetului, de pildă, credeţi că subminează prezenţa în sala de concert?
- EL: Eu nu am observat asta.
REP: Colosala dumneavoastră experienţă muzicală a venit în contact în România cu o orchestră extrem de tânără, Sinfonietta Junior. Cum a fost această colaborare pentru dumneavoastră?
- EL: A fost o experienţă frumoasă, pur si simplu m-am îndrăgostit de aceşti tineri muzicieni.
REP: Obişnuiţi acest tip de întâlniri cu generaţii foarte tinere de muzicieni?
- EL: La un masterclass mă bucur să vorbim, nu ca un adult cu copii, dar ca un om cu mai multă experienţă cu cei curioşi.
REP: Cum vedeţi tinerii zilei de azi? Cum îi simţiţi pe cei care acum pornesc pe drumul performanţei muzicale?
- EL: Am încredere în tineret.
REP: Cum vedeţi viitorul acestor tineri muzicieni?
- EL: Au tot viitorul în faţă.
REP: Credeţi că o carieră pedagogică poate îmbogăţi experienţa unui artist, sau reprezintă o activitate de evitat pentru o mai bună performanţă a unei cariere de solist?
- EL: Este foarte interesantă, dar nu întotdeauna compatibilă cu viaţa grea, nomadă, a solistului concertant.
REP: Credeţi că profesoratul reprezintă o cale de comunicare cu două sensuri ?
- EL: Desigur!
REP: Sunt necesare modelele în formarea şi evoluţia unui artist?
- EL: Da! Dar sunt multe!
REP: Dumneavoastră aţi fost un artist influenţat de modele? Dacă da, vă rugăm să ne spuneţi câteva cuvinte despre aceste influenţe.
- EL: Da, dar de când am terminat studiile îmi urmăresc steaua în căutarea propriei individualităţi.
REP: Există un moment în care artistul ar trebui să devină neinfluenţabil?
- EL: Categoric da, este un moment important în definirea personalităţii.
REP: Când ar fi acesta?
- EL: Când te găseşti pe tine în tine.
Interviu realizat de Virgil Oprina şi Liviu Ion
Mădălina Nistor
Media Relations Officer